Arta e o stare de spirit

CIRCA_FITS2013©Sebastian Marcovici (6)Imi petrec zilele incepand de vinerea asta si pana duminica, la Sibfest– Festivalul International de Teatru de la Sibiu (#FITS2013). Sunt in orasul copilariei mele, „adapostita” in casa plina de amintiri a bunicii, hranita dumnezeieste de doua ardelence, dar intr-un oras care, zilele acestea, datorita evenimentului, nu are nimic din Sibiul meu tihnit si romantic.

Nu va inchiputi dezmat salbatic, gunoaie si alcoolici aciuati pe la cate un colt de strada. Si nici muzica data la maxim si alte ieftineli comerciale. Nicidecum. Intreg orasul freamata de o energie benefica. La orice moment al zilei, in orice colt, gasesti o manifestare artistica: spectacole de strada, expozitii, piese de teatru, dans si muzica ale companiilor din intreaga lume (deci spectacole pe care nu prea ai ocazia sa le vezi alta data) dar si din Romania, conferinte, ateliere, concerte…

In locatiile puse la dispozitie, in cafenele si pe strazi vezi la tot pasul artisti consacrati tineri debutanti sau amatori, jurnalisti din toate colturile lumii, turisti strani dar si romani de toate natiile si varstele cu rucsacelul in spate si programul la purtator sau imbracati elegant pasind siguri si semeti in multime, localnici incantati de vuiet.

Si toate acestea intr-un oras micut, boem, cu strazi pline de povesti si farmec si cladiri vechi, fie ploaie, fie vant (si pot sa va spun ca natura nu s-a zgarcit deloc in manifestari de cand sunt aici, aterizata gresit, ca o doamna cu haine de vara la purtator).

Am avut momente in care m-am asezat singura si in tihna la cafeneaua mea preferata, dornica doar sa trag cu ochiul la oamenii din jur si poate cu urechea la discutiile lor (micile placeri ale vietii mele :)) Caci zilele astea, Sibiul e cultura! Si toti schimba impresii despre ce au vazut, ce le-a placut si pe unde au fost sau vor merge sa viziteze orasul. Eh, si cateodata auzi despre cum se schimba destine.

Chiar daca nu ati reusit sa luati bilete la festival anul acesta (ca nu mai sunt!), trageti o fuga in week-end (s-ar putea sa mai gasiti ultima camera libera din oras sau imprejurimi) macar sa va bucurati de atmosfera, sa dati nas in nas cu actorii, sa participati la un spectacol de strada, sa va incarcati bateriile.

Eu una am avut noroc sa vad numai spectacole exceptionale pana acum (ORO VIEJO, UBU ROI, SALTO LAMENTO) si am de gand sa continui maratonul, incununadu-l cu participarea la atelierele de teatru. Daca sunteti interesati de detalii, voi povesti pe blogul meu despre ele de indata ce reusesc sa imi recapat suflul si sa imi gasesc cele mai potrivite cuvinte pentru ce am trait.

E prima data cand vin la FITS si chiar daca vreu de ceva ani sa ajung, nu am reusit sa imi inchipui ca poate fi atat de frumos si atat de greu de povestit despre ce traiesti aici. In plus, pentru ca am invatat o multime de lucruri interesante despre ce inseamna sa mergi la Sibfest, ma gandesc sa revin cu un scurt ghid cu tot ce am pus cap la cap zilele astea. Un fel de note to my self (and others) pentru 2014 cand am de gand sa revin cu siguranta.

Fotografiile ii apartin lui Sebastian Marcovici (omul langa a carui masa mi-am baut prima cafea singura la acest festival, fara sa aflu cine e decat dupa ce a plecat).

Ti-a placut? Da mai departe!

    Pe aceeasi tema

    Leave a Comment

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>