Cersetoria

cersetoria

La orice colt, la orice intersectie, fac parte din tabloul cotidian la fel ca si cainii vagabonzi. Atat de bine s-au contopit cu peisajul incat nu ii mai observam cateodata si probabil daca vor disparea vreodata, le vom simti lipsa.

Astazi discutam putin despre fenomenul care nu se regaseste pe nici una dintre listele de prioritati ale politicienilor nostri, desi, risca sa devina un stil de viata pentru din ce in ce mai multi – cersetoria.

Andreea

Mai departe de discutia alambicata pe care  o putem isca pe acest subiect (cine, cand si cum sa se ocupe de asta) raman la subiectul acestui post si ma declar rece ca gheata cand vine vorba de cersetori. Daca le dai o paine, ti-o arunca in fata si asta poate e semnul cel mai clar  ca e ceva in neregula. Daca vrei sa afli care le e problema si cum poti sa ii ajuti, fug de tine. Daca ii intrebi de ce nu muncesc ca doar sunt in toata puterea si iti spun ca nu ii angajeaza nimeni (incearca sa le oferi un loc de munca sa vezi cum stiu sa urle ca nu fac nimic pe bani putini). Daca au povesti si ti le spun inseamna ca sunt de meserie, daca au povesti si nu ti le spun s-ar putea sa nu te minta. Din orice directie o privesc, vad oameni care intind comod mana catre alti oameni care pun umarul.

Ceea ce m-as bucura sa intelegem cu totii este ca ajuti mai mult daca ii inveti sa pescuiasca decat sa le dai peste acestor oameni. Ca nu facem decat sa amplificam si sa sustinem un fenomen ingrijorator continuand sa le umflam buzunarele in loc sa investim acesti bani in identificarea si implementarea unor solutii care vor duce la disparitia fenomenului (nu, nu cred ca eutanasierea tuturor e o rezolvare).

 

Pentru mine cersetoria este, in cuvinte simple, un fel de santaj emotional si etic si in acelasi timp un business de succes care se intinde mai departe de cei care stau la colt de strada cu mana intinsa. Ti-l aplica zilnic nu doar  cei aciuati in intersectii, pe treptele metroului sau la intrari ci si taximetristii (care stramba din nas, ba iti mai si zic doua de la obraz daca lasi banii fix), baietii care iti dau un loc de „parcare” (loc public de altfel, dar ce te-ai face daca nu ar invarti ei din maini ca o morisca?!), vanzatorii (care nu iti dau nimic daca nu ai un ban din toata suma, dar uita sa iti dea restul, bonul sau chiar iti spun senini in fata ca nu au rest si la revedere), inclusiv chelnerii (care nu inteleg ca trebuie sa merite banii in plus si il iau ca un drept cuvenit). Si cel mai cumplit este, pentru mine, ca ma trezesc cerandu-mi scuze sau simtindu-ma prost cand nu „prestez” corespunzator la aceasta categorie de cersetori.

 

Bogdana

E o vorba devenita faimoasa: “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”. Si intr-un fel asa este, deoarece de cele mai multe ori plecam urechea si ducem mana la buzunar doar dupa ce auzim o poveste cat mai sfasaietoare. Si daca totusi nu am mai pleca urechea? Si am realiza nu numai faptul ca povestea este mereu 100% inventata, ci, mai mult, faptul ca uneori s-ar putea ca acesti cersetori sa castige mai mult decat castigam noi intr-o luna. Cum ar fi daca timp de cateva luni, nimeni nu ar mai da nici un ban cersetorilor? Va spun eu: cersetoria ar disparea. Eu nu mai dau bani de ceva vreme. Prefer sa ii pastrez pentru cauze reale, grave, pentru povesti adevarate, dureroase si cutremuratoare. Pentru copii in situatii limita, nu pentru “mame” care stau la coltul strazii cu copilul adormit fortat si al caror loc este la inchisoare. Nu pentru manipulare ieftina. Si v-as sfatui si pe voi sa faceti acelasi lucru.

This entry was posted in EDITORIAL and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>