De ce ma iubesti?

de ce ma iubestiSuntem obsedati de intrebarea asta. Distrugem toate noi-urile pe care le construim cu atata sarg si truda doar pentru ca nu ne convine raspunsul pe care-l primim la ea.

“De ce ma iubesti?”, intrebam. “Pentru ca ai niste ochi superbi, pentru ca ma faci fericit, pentru ca… pentru ca.” Dar raspunsul nu este corect. Ceea ce credeai tu ca te face “iubibila” nu coincide cu raspunsul pe care-l primesti. Si atunci sovai. Incepi sa cauti raspunsul in ochii celuilalt, sa vezi daca te regasesti in ei. Daca regasesti in ochii lui persoana care stii tu ca esti. Pentru ca de fapt nu vrei sa stii de ce te iubeste. Vrei sa stii daca meriti ca el sa te iubeasca. Pentru ca tu nu o simti. Te simti mediocra, fara talentul vietii, fara skill-ul zambetelor sincere, fara acel “je ne sais quoi” pe care-l merita el. Si te faci mica-mititica in sufletul tau, de frica. Te indesi intr-un buzunar de pardesiu de ploaie, unde te regasesti abia atunci cand il imbraci. Cand vine ploaia in viata ta si dai de tine accidental, pe cand cautai un servetel cu care sa-ti stergi nasul. “O nu, uitasem de tine” iti spui. Si esti imbratisata cu amaraciune de eu-l infrigurat si nesigur pe care-l uitasei intr-o seara de singuratate depresiva. Si atunci il impingi timid in fata celuilalt, sperand ca el vazand acest EU sa-ti dea inca o data raspunsul pe care-l cauti de la inceputul noi-ului vostru. Cu sclipirea din privire tremuranda intrebi IAR: “De ce ma iubesti?”. “Pentru ca ai un zambet unic, pentru ca esti sexi, pentru ca esti spirituala… pentru ca…”. Si raspunsul este iar gresit. El descrie o alta persoana. Descrie persoana pe care tu i-ai conturat-o cu aburi fierbinti din dorinta de a fi iubita, de a nu fi singura, de a simti o rasuflare, alta decat a ta, langa tine, noaptea. Pentru ca si tu te sperii de tine. Ti-e frica de singuratate si incerci sa te agati de singuratatea altora. Dar descoperi doar … ca sunteti singuri impreuna… si totusi separat. Sunteti doi straini pe o scena artificiala creata doar de voi, unul pentru celalalt. Dar niciunul nu da permis de backstage celuilalt, de frica. Frica de a spulbera vraja. Insa incet-incet, trebuie sa-i permiti sa mai traga cate un ochi dincolo de cortina. Si sa-l iscodesti cu privirea, sa vezi daca sovaie intre a fugi cat vede cu ochii sau este curios si infometat de mai mult tine. Ii dai eu-l tau cu lingurita, sa-l poata digera, si apoi, dupa ceva vreme il intrebi din nou cu un ton strengar: “Auzi, dar tu, de ce ma iubesti?”. “Te iubesc pentru ca faci parte din mine, te-am asimilat ca pe un membru al meu fara de care nu pot trai. Te iubesc pentru ca te respir, te prevad, te ingrijesc. Esti o alta versiune a mea, dar mai buna. D-aia te iubesc!”. Și atunci un zâmbet contagios iti invadeaza fiecare celula constienta si stii ca ai investit eu-l tau bine, pentru ca si tu simti la fel. Sunteti un caz fericit, care a razbit dincolo de aparentele umanului. Acum se iubesc sufletele voastre si ele sunt sincere, nu se pot minti. Nu se vor desparti nici macar daca se dezamagesc, pentru ca… nu te poti desparti de tine insati.
Ti-a placut? Da mai departe!

    Pe aceeasi tema

    Comments

    Leave a Comment

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>