Viata privita prin ochii unei “dezertoare”

roxanismeNascuta si traita in Romania, a decis la un moment dat sa isi ia soarta in dinti, sotul si micutul de mana si sa se mute definitv din tara. De ce?!

Ai un venit peste medie, chiar unul care holbeaza ochi din partea celor care-l aud (din Romania) si totusi iti ramane prea multa luna la sfarsitul banilor. Te apuca nervii, te apuca frustrarile, incepi ca un copil de clasa a IV-a sa iei creion si hartie si sa asterni toate cheltuielile tale lunare, sa vezi unde se duc banii.

Vezi ca ai rate la masina, la casa (daca esti norocos), la masina de spalat, la laptop, gradinita copilului (daca ai), transportul munca-acasa, intretinere/chirie, curent, telefon, cablu/internet, gaze, si-ti ramane … ce? Iti raman banii pe care-i dai pe mancare si banii pe care-i dai pe “reclame”. La reclame (dictionar propriu) eu bag tot ceea ce ne baga marketingul pe gat si noi cumparam fara sa avem absoluta nevoie. Un exemplu, ca sa fiu mai explicita: o “bluzita”, o a treia suta jucarie pentru copil, o cafea de 15 lei intr-un club de fite, un gablont pe care nu-l mai porti a doua oara, un abonament la o sala de fitness pe care ai frecventat-o doar o data si alte “reclame” de genul acesta. Si hai sa dam toate astea la o parte si sa vedem cu ce ramanem: cu calitatea vietii.

Incepi sa-ti pui intrebarea: “OK, eu platesc taxe, sunt corect/-a, raman fara bani luna de luna si nu reusesc sa pun deoparte, dar… ce primesc la schimb? Traiesc zen? Nu sunt stresat? Sunt un cetatean respectat? Copilul meu primeste o educatie mai buna? Beneficiez de un sistem de sanatate? Daca eu nu mai pot munci, statul ma ajuta? Eu am bifat cu NU la toate aceste intrebari.

Mie Romania nu a reusit sa-mi ofere ce am nevoie si cu atat mai putin nu are de oferit copilului meu nimic mai mult. Si nu doar ca nu-mi ofera, insa ma jecmaneste, ma jupoaie la os, imi baga pumnul in gura, ma obliga sa dau spaga si sa incalc legea, isi bate joc de mine si ma “educa” cu violenta. Drept pentru care am luat decizia de a parasi Romania. Am realizat ca timpul nu-mi ajunge nici mie, nici copilului meu si nici chiar copiilor lui sa vad Romania scoasa din rahat coruptie, nepotism, incompetenta. Ok, nu am avut un cuvant de spus cand a fost luata decizia: in ce tara sa ma nasc, am luat eu decizia in ce tara vreau sa traiesc. Factorul declansator a fost momentul matematic de mai sus. Drept pentru care, am zis ca daca tot se duc pustiului o caruta de bani, barem sa stiu ca primesc ceva in schimbul lor. 

Noi am ales Suedia. Dar, puteam la fel de bine sa alegem alte tari stabile economic gen: Norvegia, Germania, Austria, Elvetia, Finlanda. Ne-am inarmat cu asteptari mici, cu rabdare, cu expectativa ca vom fi tratati ca imigranti cel mai probabil rromi si pusi pe ciordeala, insa macar ne vom “lupta” cu niste minti civilizate, cu niste autoritati care ofera individului niste drepturi si niste reguli necompromise de spagi.

Nu ne-a fost usor, sa stiti. Am avut curaj, incredere in forte proprii, o doza de nebunie specifica indragostitilor care vor “sa fuga-n lume” si ne-am avut unul pe celalalt. Am vandut apartamentul parintilor mei, am imprumutat o parte din bani sa avem “de cheltuiala”, ne-am incheiat socotelile cu statul roman, am umplut la refuz masinuta noastra Peugeot 206 cu obiectele strict necesare si cu copilul (3 ani), si am plecat pe 3 mai 2012 definitiv din Romania. Au trecut 9 luni de atunci. Nu regretam si nici nu vrem “pachet” cu zacusca si colindele lui Hrusca. Copilul meu nu mai are parte de educatie prin violenta (“Da, ba, tu primu’, ca sa nu vii plangand acasa”), nu are modele de urmat in presa gen Bianca Dragusan si Oana Zavoranu, are alte asteptari de la cei din jur, nu sa fie jecmanit, injurat, calcat pe cap si asta este cel mai important lucru pentru mine.

Un sfat pentru cei care vor sa plece la randul lor: plecati cu bani pentru 6 luni sau gasiti-va de munca prin intermediul internetului. Insa aveti sanse mult mai mari sa gasiti de munca daca vorbiti fluent limba oficiala a tarii in care vreti sa plecati si daca sunteti fizic in tara respectiva. Si daca ti-e teama ca nu te vei adapta, nu-ti face probleme, cu “mai binele” foarte usor de inveti. Invers e mai greu. 90% dintre cei care au plecat din Romania nu s-ar mai intoarce niciodata, iar ceilalti 10% nu se intorc pentru Romania, ci pentru cei pe care i-au lasat acolo. 

 Roxana Costea

This entry was posted in GUEST POSTS and tagged , , . Bookmark the permalink.

16 Responses to Viata privita prin ochii unei “dezertoare”

  1. Dan says:

    Foarte misto scris. Si pe mine m-a batut gandul sa plec, prima oara la 40 de ani, pentru copil. Inca imi fac curaj.

  2. Rox says:

    și noi ne-am făcut curaj și ne-am găsit scuze cam doi ani, așa :). Va veni, probabil, momentul declanșator și la tine, ca atunci când decizi să te lași de fumat :)

  3. Alex says:

    Excelent! Trist si perfect adevarat! Sunt unul dintre cei care au decis spre vest. Ma pregatesc sa plec in Germania din aceleasi motive + inca multe altele. Sunt atat de suparat pe Romania ca unul din principalele obiective personale este sa renunt definitiv la cetatenia romana cu prima ocazie.

  4. oana says:

    Bun articole si datator de sperante sau macar de “sclipiri” de curaj.Ati procedat la risc maxim dar aveati incredere in voi si noi avem insa nu avem de unde sa luam bani la noi pentru 6 luni ca sa putem pune piciorul in prag.Stiu ca aici in Romania nu ai ce sa-i oferi copilului,nu are absolut niciun viitor.Dar mai raman intrebarile :vreau sa plec!dar cum sa fac,unde,cand etc?

  5. Georgiana says:

    Sunt in aceeasi situatie in care erai tu. Salariu acceptabil pt Romania, copil de trei ani etc. Incerc sa-mi gasesc un job, parca nu am curaj sa plec fara a avea ceva sigur in cealalta tare. Dar va felicit ca ati fost mai curajosi decat noi!

  6. Rox says:

    Săru’mâna Georgiana, poate prindeți și voi curaj :)

  7. car says:

    Buna! In Suedia nu a fost dificil sa gasiti de munca? Totusi, nu prea ne iubeste Europa…indiferent care zona a ei….Aveati deja ceva aranjat sau poate prieteni acolo sa va ajute? Pe ce criterii v-ati bazat cand ati ales tara?

    • Rox says:

      este destul de dificil de găsit de muncă în Suedia, mai ales dacă nu vorbești limba suedeză fluent, însă, din fericire, noi (eu și soțul meu) suntem liber profesioniști și nu depindem de Suedia pentru veniturile noastre. Ele vin… de peste tot din lume :)
      Noi am ales Suedia din cauza stabilității ei economice, nivelul ridicat de educație, mentalitatea deschisă, nivelul scăzut de corupție și mai ales datorită faptului că aici familia este protejată și susținută de stat. Am avut, ce e drept, prieteni care ne-au ajutat cu introducerea în sistemul birocratic și cu găsirea unui apartament de închiriat, și pentru asta tot respectul și recunoștința.

  8. Daniel says:

    Foarte trist adevar romanesc, da’ bun articol!
    Eu am tot din mediul online 1000 euro venit lunar si-mi mai raman zile cand ii termin. Daca ajung la 3k pe luna plec si eu.

  9. Rox says:

    în Suedia? pun de cafea? :D

  10. Salutare …

    Sunt Constantin, adminul de la http://vikingi.ro/ . Vin cu acest raspuns deoarece nu-mi place sa las o situatie nerezolvata. Pe 1 martie am postat un articol de aici : http://vikingi.ro/viata-privita-prin-ochii-unei-dezertoare/ .

    Mahnirea voastra este oarecum indreptatita dar nu trebuie sa faceti chiar atat caz din asta. :) Imi cer scuze pentru aceastra treaba cu mentiunea ca as dori si pe viitor , daca mi se da acceptul, sa mai preiau niste articole.

    Mai mult, daca doriti puteti chiar postati articolele pe site.

    Numai bine …

    • Andreea says:

      Constantin,

      Pe 1 martie ai preluat in intregime unul din posturile noastre nu ai postat un articol.

      Asa cum iti spuneam si pe site-ul tau, rugamintea mea este ca data viitoare cand doresti sa mai preiei continut de pe site-ul nostru sa iei doar un paragraf si sa linkezi catre articolul original si sa dai replica direct intr-un comentariu la postul de pe 30rocks. Acest lucru este necesar atat pentru a nu “beneficia” de vreo penalizare din partea Google pentru continut duplicat (e neplacut si pentru tine si petru noi) cat si ca dovada de respect fata de munca celor care creeaza continut pe site-ul nostru.

      Multumim.

  11. Ruxandra says:

    In afara de sfaturile de mai sus, le-as sugera celor care se hotarasc sa emigreze, sa lase in urma multe dintre mentalitatile invechite din Ro, dar si ideile preconcepute despre tara in care se muta. Inainte sa ma mut in Germania (29.12.2011), citisem tot felul de articole pe bloguri, forumuri etc. N-am venit cu multe sperante, ba chiar eram destul de tematoare… Absolut tot ce-a urmat mi-a dovedit ca este important sa vii cu mintea si inima deschisa si, in acelasi timp, sa nu te astepti sa umble cainii cu covrigii in coada.

    Depinde foarte mult si de norocul fiecaruia, dar mai cred si ca norocul ti-l faci si singur. Ceea ce apreciez cel mai mult aici este sentimentul de siguranta care mi-a lipsit total in Ro. Nu ai cum sa fii fericit daca stai cu frica-n san la fiecare pas…

    Felicitari pentru curaj si mult noroc pe mai departe!

  12. Rox says:

    Ai multă dreptate, Ruxandra. Într-adevăr, acel sentiment de siguranță merită cu vârf și îndesat tot efortul! Cât despre ideile preconcepute, eu sunt împotriva lor pe orice plan :)

  13. John says:

    Este minunat sa ai curajul sa pleci din tara ta, mai ales la o anumita varsta, aceasta este de fapt una dintre cele mai importante experiente din viata…Am facut acest pas cu mult inaintea autoarei articolului, Cred ca la doar un an nu poate fi inca decat entuziasmul venirii, o perioada prea scurta pt a avea o imagine clara despre o tara occidentala, intrucat imi aduc aminte perfect cum vedeam lucrurile dupa exact acelasi interval. Nu am informatii despre Suedia in sensul celor pe care le am despre noua mea tara de adoptie, insa cred ca este foarte important si statutul pe care il ai atunci cand emigrezi. Cred ca nu as fi avut argumente economice, sociale sau legale sa aleg Germania, Suedia sau orice alata tara din Europa unde, mereu, dar mereu vei fi un roman cel mult tolerat, in detrimentul USA, Australia, New Zealand, Canada, unde devii cetatean si intri intr-un sistem cu experienta de emigrare mult mai mare decat in Europa. In orice caz, decizia de a pleca este in intotdeuna o provocare uriasa, o dovada ca nu mai vrei sa stai in zona de confort…Din pacate, multi romani nu mai au curajul sa iasa din acea zona, sa isi ia viata in maini, sa decida pt ei, sa traiasca o experienta unica in viata, ceva ce nu ar fi vazut niciodata de pe plaiurile mioritice!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>