Fetele despre fotbal

Cum vad fetele fotbalul? Iata doua posibile raspunsuri.

ANDREEA

3d78641e99dc11e192e91231381b3d7a_7In mod paradoxal (si de neinteles pentru mine), in viata mea se gasesc mai multe femei pasionate pana la sange de fotbal decat barbati. Adica, da si lor le place sa urmareasca meciuri dar nu-si imparatasesc pasiune in interminabile seri de autism cu baietii in care beau bere, tipa, rontzaie chips-uri sau sparg seminte.  Si daca e sa ii iau pe toti la intrebari rapid, cred ca mai degraba stiu ele numele tuturor jucatorilor din orice  grupa, scorurile si fault-urile decat ei.

Imi plac sporturile in general, deci si fotbalul, dar recunosc ca ar fi ultima mea alegere daca ar fi sa imi petrec timpul liber (deloc suprinzator pentru o femeie, nu?). Am incercat sa il inteleg si sa ma indragostesc de el.

Am urmarit cateva meciuri la televizor. Unele m-au fascinat, dar nu stiu cum se face ca de fiecare data cand juca Romania, in repriza doi jucatorii nostri nu mai aveau suflu sa ajunga in partea adversa si pareau mult prea preocupati sa creeze faulturi spectaculoase baletand gratios la orice adiere de vant in loc sa… joace.

Am fost chiar si pe stadion cu dorinta declarata sa imi exteriorizez furia, ghidandu-ma dupa ceea ce vezi la televizor ca se petrece in tribune. M-am plictist teribil pentru ca (logic) nimeni nu imi povestea in timp real ce se intampla pe teren, nimeni nu injura, spargea  seminte sau facea scandal (am inteles ca am ales un meci mult prea elevat), ba chiar la cateva randuri mai colea, niste cuconete imbracate fitos, cu tocuri si posetute, mi-au umilit tinuta sport pe care o abordasem.

Asa incat am ramas fan-ul numarul unul al finalelor mari, cand galeriile urmaresc impreuna cu sufletul la gura, pictati pe fata meciul, iar la final, invinsi si invingatori, petrec pana tarziu in noapte. Al avioanelor pline de fani care strabat lumea pentru a-si sustine echipa. Al jocurilor frumoase, cu tactica si tehnica si pasiune si fair play. Si evident al seriei interminabile de intrebari “sacaitoare” in timpul meciurilor (o fac special, sa stiti!) :)

Nu inteleg insa de ce doar fotbalul reuseste sa starneasca atat pasiune in Romania, mai ales in presa (in afara de faptul ca mananca doua paini doar dupa ce ii iau un interviu lui Becali intr-o dimineata). De echitatie, tenis, inot, formula 1, schi ati auzit?

BOGDANA

2a2def4699f511e180d51231380fcd7e_7

Eu si fotbalul avem o relatie veche. Il iubesc de cand imi amintesc, il iubesc pentru nebunia din teren si pentru atmosfera din tribune. Da, a fost la inceput o pasiune ghidata, cred ca orice tata de fata (microbist) va incerca la un moment dat sa isi transforme fetita intr-un baietel, cel putin la capitolul pasiuni. La mine a functionat. Si spre disperarea sa a capatat proportii nebanuite. Apropierea de Ghencea (pentru cunoscatori, am stat vis-a-vis de Drumetului, peste 20 de ani) a facut sa traiesc fiecare meci cu mult dincolo de  ceea ce s-a intamplat pe teren. Orele dinaintea meciurilor, convoaiele de masini, pelerinajul de dupa, strazile pline, le-am experimentat pe toate. Iar eu am fost fata de stadion. Am mers la meciuri, fie ca au fost de campionat sau de Cupe. Am trait la maxim, si nu voi uita vreodata golurile lui Ciocoiu din ’97 cu Aston Villa, unul extrem de norocos si unul incredibil de spectaculos. Eram acolo, in vuietul acela asurzitor, de se cutremurau tribunele. Am fost cu PSG, am fost cu Bastia, cu Valencia lui Ilie. Cu cate si mai cate. Am stat cinci ore intr-o ploaie cumplita, la tribuna II, ca sa astept fluierul de inceput la meciul de baraj cu Slovenia. Ce meci…

Cred ca as putea vorbi zile in sir despre fotbal. Despre cum am trait si am plans langa o anumita echipa douazeci de ani, despre cum am reusit dupa alti cativa ani buni sa ma detasez, iar acum sa privesc cu tristete cum, in continuare, nimic nu se schimba acolo.

Daca ma intrebati acum cu cine tin din Romania, eu va voi spune, la fel ca tatal meu, cu “U” Cluj. Treaba e relativa, pentru ca am un sot, stelist infocat, a carui pasiune si dedicatie, nu numai pentru Steaua, cat pentru fotbal in sine, ma cam molipseste.  In rest, respir aer de Man Utd, Barca si Milan (la ultimele doua ies meciuri zdravene la noi in casa. Pe cat le iubesc eu pe atat NU le iubeste el). Ah, si nu, nu ma intrebati ce fac cand joaca astea intre ele.

Deci, in concluzie, eu sunt jumatatea de 30rocks care si-ar petrece cu drag un pretios moment liber vazand un meci (de preferinta pe stadion, daca nu, macar intr-un sports bar, cu o nefiltrata in fata), cea care, cand priveste calendarul se bucura ca vine toamna, ca reincep meciurile, iar cand sunt campionate mondiale sau europene, nu prea rateaza vreo transmisie, si careia i se face pielea de gaina cand aude un stadion intreg cantand “You will never walk alone”, chiar daca sunt “dusmanii” cei care canta.

Respir fotbal de cand ma stiu. Atat.

PS: V-am spus ca primii bani castigati de mine au fost intr-un pariu? 1992, 5000 de lei, am pariat pe Danemarca. Nu inaintea finalei, ci in momentul in care am aflat de excluderea Iugoslaviei.

V-am pupat.

Sursa foto: Bogdana Dobre – Instagram

Ti-a placut? Da mai departe!

    Pe aceeasi tema

    Comments

    1. Dan says:

      Te inteleg, Andreea (si doamna mea e cam la fel ca tine in materie de fotbal), dar m-a cucerit Bogdana. Sa pariezi pe Danemarca in momentul ala? Jos palaria!

      • 30rocks Bogdana says:

        Dan, m-am cam aruncat atunci, deh, aveam 15 ani, a fost un pariu in house, cu mai multi din familie, iar oamenii m-au lasat in plata mea, sa aberez. Si am aberat bine :) Ideea a fost ca eu am avut o logica in cap, plus Danemarca avea echipa pe vremea aia, numai daca te gandesti la fratii Laudrup si la Schmeichel. Nu erau chiar “veniti de pe plaja”. Desi cu siguranta au fost cei mai odihniti :))

    2. Nu stiu ce sa spun despre afirmatia ta cu femeile care ar sti fotbal mai bine decat barbatii. Sunt sigur ca daca as fi gasit pe cineva asa, m-as fi casatorit cu ea acum, la 20 de ani. That’s a keeper.

      In cazul in care vrei sa urmaresti un meci de fotbal adevarat, recomandarea mea este UEFA Champions League. Campionatul intern este destul de shitty, iar meciurile nationalei sunt penibile, pentru ca baietii nostrii nu se pot numi fotbalisti.

      Campionatul englez, campionatul spaniol, si evident, campionatul german, merita urmarite indiferent de meci. Acolo se vede cel mai bine motivatia unor tuturor jucatorilor in obtinerea celor 3 puncte. Din Romania, singurele echipe ce mi se pare ca merita urmarite sunt Steaua si CFR Cluj. Avand in vedere jocul acestora, figura frumoasa din Europa League si respectiv Champions League, tind sa cred ca nu ai cum sa te plictisesti pe parcursul celor 90 de minute in care cele doua echipe chiar joaca fotbal.

      • Andreea Andreea says:

        George, fetele la care ma gandeam sunt deja luate cu acte in regula :) Dar crede-ma ca nu exagerez deloc. Mi s-au confirmat banuielile cand le-am auzit discutand cu impatimiti de fotbal care au ramas masca la cate stiau. In plus, daca e meci, nu le muti din fata televizorului sau sunt pe stadion. In rest sunt niste femei normale:)

        Cat despre meciurile care merita vazute…la concluzia asta am ajuns si eu, din pacate.

    Leave a Comment

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>