Nu mi-e frica

Paula Sacui“O zi în care a fost nevastă și copilă. Când una, când alta, din fericire. Nu în același timp. S-a trezit pe la prânz, obosită de cât i-a țârâit telefonul. Plictisită, a băut o cafea, două, trei… până a golit ibricul. Apoi și-a pus șorțul imaginar, ăla sexy de iepuraș, și, cu un aer serios, a decis : o să gătim niște pizza de la Jerry’s.
Categoric, a fost de două ori mai inventivă ca Jamie Oliver în secunda în care a hotărât ce să se regăsească pe blat.
— Cu extra mozzarella sau fără ? a întrebat-o fata de la capătul firului.
Sau dracu’ știe, poate avea mobil.
— Fără măsline, vă rog. Au gust de țuică, a decis Lola pricepută.
Și chiar era. Înainte de fiecare Crăciun se apuca de făcut sarmale… și toate sfârșeau invariabil în varză a la Cluj.”

***

“Viața toată este un balet.
Ha-ha… Spui asta doar pentru că, după câteva încercări, ai reușit să întinzi lacul roșu doar pe unghii, nu și pe margine sau pe capot, cum faci deseori ?! Balet… De ce faci ochii mari ? Îți spun eu, e un meci de fotbal ! Și vezi că, dacă mai faci multe piruete, primești cartonaș galben. Dacă iei două la rând… stai o vreme pe tușă.”

***

“Lola a început să horcăie, aplecată peste closet. Își simțea gâtul de parcă l-ar fi frecat o săptămână cu o bucată de șmirghel, iar punctul ăla… punctul ăla era din ce în ce mai dureros. Începea să-i fie clar că nu mai e chiar o veșnicie până în ziua în care îi vor spune. Ea știa deja ce. De asta nu-i era frică !
Partea bună era că se va termina foarte repede. Maximum două luni. Și oricum, dacă nu-i la plămâni e la ficat sigur. Nu-i zi în care să nu verse într-o multitudine de culori și să nu se rupă de silă. S-a gândit că o să le fie greu la început. Îi obișnuise cu stilul ei zgomotos cu „pulă“ și „pizdă“, așa că trebuia să aibă grijă să se certe cu toți înainte, ca să nu-i ducă dorul. O să se urce în picioare pe masă, așa cum amenința mereu, și o să țipe isteric, cu o mână în șold : „Sunteți niște imbecili, toți ! Să nu vă mai văd. M-am săturat de voi.“
Da. Și o să mănânce cireșe singură și o să scuipe sâmburii pe jos în fața lor.
Uneori o minciună te mângâie pe cap mai mult decât tot adevărul din lume.
Apoi o să plece desculță prin lanul de grâu. L-a crescut în ea de mică. Poate are puțin noroc și o să fie ud pe jos. Vrea să alerge cât o țin puterile. Și da… dacă avea să se împiedice și să-și umple genunchii de sânge… atunci Gelu putea să știe că ea este ea.
Numai așa umbla când era mică. A fost Dumnezeul ei. Și tată, când tata era plecat. O ridica pe scaun și dansau doar ei doi… Chiquitita. Era melodia lor.
— Sărut mânușițele… Ce faci… de ce nu te joci ? — Desenez.
— Tot maci ?
— Tot !
— Nu te-ai plictisit încă ?
Ca s-o împace, după atâtea reproșuri, o să-i facă el coroniță,
iar ea o să aibă pentru prima oară după multă vreme părul lung ca aurul roșu, în valuri nesfârșite.
— Știi… mi-ai lipsit !
— Stau de mult cu ochii lipiți de cer, și nu s-a deschis nicio ușă, ca să te zăresc în prag. Am văzut curcubeie murind și tu… tu tot nu apăreai.
— Am venit pe jos. Mi-a fost dor de iarbă și de florile de mărgăritar. M-am învelit în fluturi. Erau galbeni toți. Am învățat limba pisicilor și a bebelușilor. Am dormit chiar și într-o căpiță de fân. M-am golit de haine și de gânduri și pentru prima oară am fost ușoară ca fulgul ăla care mi-a curs pe obraz și s-a făcut lacrimă, și din lacrimă s-a făcut pârâu, iar eu mi-am răcorit tălpile în el. Era singura cale să scot arșița din mine. Păcat de pârâu. L-am secat… Atunci, de rușine, m-am rugat să ningă. Și a nins… dar asta nu m-a oprit să vin către tine. Știam că o să găsești pentru mine niște pantaloni croșetați de lână și o să faci focul în teracotă dacă o să fie nevoie. Dar n-a fost… pentru că între noi stă o primăvară eternă. Între alții e doar cuptor.
— Dragoste ?
— Am puțină treabă acum. Mor.
— Să nu uiți înainte să pleci că așa sunt unele iubiri făcute…
să nu stea hainele pe noi.”

Fragmentele de mai sus fac parte din volumul “Nu mi-e frica”, al  Paulei Sacui, care se va lansa pe 23 noiembrie, la ora 14-Targul de carte Gaudeamus, Editura All, unde sunteti asteptati. Pana atunci le gasiti (atat pe Paula cat si cartea) pe pagina de Facebook Nu mi-e frica

Sursa foto

Ti-a placut? Da mai departe!

    Pe aceeasi tema

    • Nu exista posturi similare

    Leave a Comment

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>