Obezitatea la copii

obezitate copiiVad din ce în ce mai multi copii obezi. Da, chiar si in Suedia, unde activitatile outdoor sunt mult mai frecvente. Vad familii obeze cu copii obezi, stand la coada casei de marcat si punand pe banda chipsuri, dulciuri, Coca-Cola și alte mizerii nutritionale care impreună nu stiu daca echivaleaza cu o portie de broccoli cu peste. Ca mama, ma doare sufletul si-mi vine sa ma duc la ei si sa ii intreb: La ce te gandesti? Te uiti la copilul tau ca abia mai respira, ca e rotund? Nu e dolofan! E gras!!!! Este un exemplu graitor de “așa nu”.

Ok, empatizez cu persoanele adulte obeze. Am fost si eu in hainele lor, care acum ar contine doua Roxane. Este dependenta de gust, dependenta de zahar, de sare, de grasimi. S-au uzat destule taste discutandu-se pe cauzele obezitatii la adult. Dar, cand vine vorba de copii, vinovatii pot fi doar doi: parintii si/sau factorii genetici. Dar cand ii vezi pe parinti ce au in cosul de cumparaturi, chiar nu poti da vina pe factori genetici decat daca ei sunt “bad parenting”. Daca nu esti in stare sa faci cel mai elementar lucru pe care trebuie sa-l faca un parinte, si anume: sa-si hraneasca in mod corect copilul, atunci nu ar trebui sa fii parinte. In mod normal ma feresc sa judec alti parinti atat de public, insa cred ca e timpul ca obezitatea la copii sa nu mai fie un subiect tabu. Daca fiul meu ar deveni obez si eu “din prea multa dragoste” nu as realiza asta, as incepe sa-mi pun niste intrebari daca unele persoane ar discuta (fie chiar si mai voalat) cu mine despre greutatea lui. Nu ti-ai luat doctoratul de mama la Sorbona si nici Mary Poppins nu scrie pe cv-ul tau cu siguranta, deci e scuzabil sa mai calci prin strachini in unele directive parentale. Insa in cazul cand o faci deja consecvent si la modul inconstient, am dreptul sa-ti judec veleitatile de parinte si eventual sa si sesizez autoritatile sa ti le ridice (de-ar fi posibil).

Extreme sunt de fiecare parte, de exemplu cuplul francez de vegetarieni care din “exces de zel” și-a omorat copilul. Au insistat sa-si hraneasca bebelusul exculsiv cu lapte de san pana la varsta de 11 luni. Dar e corect, oare, sa riste inchisoarea doar cand prea-tarziul deja a avut loc? Parerea mea este ca fiecare ar trebui sa dea un test de aptitudini atunci cand decide ca vrea sa devina parinte. Exact ca atunci cand vrei sa adopti un copil. Sa te evalueze un specialist daca ai voie sa te reproduci sau nu. Nu e mai bine sa previi decat sa tratezi? E prea mult sa numesc abuz asupra unui copil faptul ca tu ca parinte nu te ingrijesti de alimentatia lui, oare? Ei bine iata o definitie a acestuia din legea federala americana: “any recent act or failure to act on the part of a parent or caretaker, which results in death, serious physical or emotional harm … or an act or failure to act which presents an imminent risk of serious harm”

“orice act recent sau lipsa de actiune din partea unui parinte sau tutore, care duce la moarte, vatamare grava fizica sau emotionala … sau un act sau lipsa de actiune care prezinta un risc iminent de prejudicii grave”

Cel mai mare impact al obezitatii infantile este efectul psihosocial dezastruos de agresiune, izolare si stigmatizare fata de restul copiilor. In traducere libera, copilul tau va agresa alti copii, deoarece acestia vor rade si vor face glume pe baza lui. El va fi mutilat in izolare, va avea putini prieteni (daca va avea), si se va refugia in activitati ce nu implica interactionarea sociala.

Conform și acestui articol, România, de asemenea, se infrunta cu o problema in ceea ce priveste obezitatea la copii, numarul copiilor obezi dublandu-se in ultimii 8 ani, ajungandu-se la 12 000 de cazuri inregistrate oficial, dar cate ar mai fi si nedeclarate? Stiati ca 4 din 5 copii obezi nu-si mai revin niciodata la greutatea normala? Deci ratarea ta ca parinte se va vedea in toata viata lui de adult. Asta plus cateva alte efecte: boli cardio-vasculare, artroze, diabet, diferite forme de cancer.

Eu nu inteleg un lucru: ai avut norocul (din ce în ce mai rar, vad) de a avea un copil perfect sanatos si-ti bati joc deliberat de el. Sunt atatia parinti care nu au avut norocul tau si care ar da orice sa nu ocupe paturile spitalelor cu pruncii lor, mai putin norocosi. Parinti care-si vand toate posesiunile ca sa repare ceea ce natura zgarcita nu le-a oferit. Ei ar da orice sa fie ceva ce ar putea controla, cum ar fi alimentatia. Ca mama ce am trecut prin asa ceva, va spun cu cea mai mare sinceritate ca este groaznic sa te simti neputincios cand iti vezi puiul ca se chinuie. Iti vine sa urli in eter si efectiv sa-i zdruncini pe cei care nu realizeaza cat de norocosi sunt.

Sper ca acest articol sa fie un “wake up call” pentru unii parinti carora ma adresez. Copiii de azi sunt adultii de maine. Adultii care vor fi clienti fideli ai companiilor farmaceutice, ai McDonald’s, ai saormeriilor si ai companiilor de junk food, pentru ca voi nu v-ați ingrijit de cel mai elementar lucru: alimentatia lor.

This entry was posted in EDITORIAL and tagged , . Bookmark the permalink.

7 Responses to Obezitatea la copii

  1. Mihai says:

    Rezonez cu tine ca parintilor ar trebui sa li se sadeasca in minte o responsabilizare (mult mai) dura. Exagerez putin dar copii sunt facuti acum, in acest eco(?)sistem corporatist, mai mult dintr-un reflex stramb al inmultirii. Si, probabil vor ajunge nu peste mult timp (doar) un accesoriu al geneticii. Obezitatea, imi cer scuze ca minimalizez, nu mai e in cazul asta decat un – alt – efect al lipsei endemice de timp, grija, atentie si dragoste parinteasca. Poate cea mai straveche radacina a acestui sentiment care pastreaza inca umanitatea in noi.
    Si eu sunt parinte al unui copil cu tendinta de ingrasare. Pofta de dulce si 2 bunici mai concentrati pe ce cred ei decat ce vrea copilul in alimentatie sunt doar 2 metehne care intretin starea asta de … pericol, sa-i spunem. La mine se lupta pentru pastrarea intaietatii ca parinti pentru ca locuim cumva impreuna cu totii si timpul nostru, ca parinti tineri, e mult mai limitat.
    Poate am citit eu prea repede articolul dar cuvantul sport ar fi trebuit sa apara aici: e printre armele cele mai ieftine si la indemana cand ajungi sa te lupti cu … efectul. Altfel, mi-e groaza ca de nu stiu ce cand ma gandesc la mancare. Dintr-un reflex pe care nu mi-l explic, ma gandesc de multe ori ca, daca ne vrea cineva mai putini (sanatosi), e cel mai usor sa ne “potriveasca” mancarea sau apa. Asta cand nu ne otravim singuri, nu?
    Nu sunt de acord cu testele/ul pentru a fi parinte. E si asa cea mai mare provocare ca sa propui un nou test. As sustine insa obligativitatea sportului si a aerului liber ca modalitati minimale pentru (re)educarea noastra, pentru a concretiza maxim notiuneade sanatate. Altfel, ajunge ca si frumusetea, daca nu a ajuns deja: de ce sa fac atata efort sa fiu sanatos si frumos cand pot munci si da bani pe o operatie in acest sens?(!). Traim o mutatie in acest sens si trebuie mai intai sa o intelegem. Asta daca, printre altele, alegem un aerobic inaintea unui BigMac. E greu si tu pari sa stii asta foarte bine.
    Multumesc pentru idee. Daca m-ai pus pe ganduri si am mai si scris, inseamna ca lectura chiar a meritat. A propos, n-am avut sansa sa v-o spun: sunteti o familie foarte frumoasa si puteti face linistiti lobby pentru multe lucruri ideale in sensul asta. Din simplul motiv ca le aplicati si nu vorbiti ca o moara. Felucitari inca o data si tine-o tot asa. 30s chiar rocks ;)

    • Rox says:

      Mihai, eu însămi am fost un copil cu tendințe de îngrășare, chiar grăsan peste medie, dar nu în zona morbidității și știu foarte bine cum e să fii în pielea acestor copii. Nu am menționat sport, nu am menționat nici ce înseamnă o dietă sănătoasă. Astea ar fi cam reguli de bun simț. Copiii în general sunt foarte energici și activi. Am pus lupa exclusiv pe alimentația deliberat neglijată. Nu e lucru de joacă. Mâncatul sănătos nu este o fiță. Este o necesitate.
      Eu am făcut sport în copilărie. Multiple sporturi și nu au fost suficiente, pentru că te obișnuiești să compensezi cu sport cantitatea de mâncare anormală sau calitatea dubioasă, iar în momentul când te-ai lăsat de sport, pentru că la un moment dat cu siguranță o vei face, rămâi cu prostul obicei de a mânca fără discernământ. De la alimentație se pleacă. E mai ușor să formezi niște obiceiuri alimentare sănătoase unui copil. Cu timpul va începe chiar să respingă organic alimentele nesănătoase. Îți spun din proprie experiență. Am adoptat o alimentație sănătoasă cam acum vreo 3 ani și 20 de kilograme. Crede-mă că acum mă uit cu silă la cartofii prăjiți și dacă mănânc un cabanos îmi vine înapoi. Am mâncat chipsuri după nu știu câte luni și mi-a fost rău toată noaptea. Corpul nostru începe să se obișnuiască și respinge apoi ce nu-i face bine.

  2. Cristina Pohlmann says:

    Imi permit sa fac o observatie: am citit articolul despre copilul mamei vegane (nu vegetariene, e o mare diferenta) si acolo scrie ca fetita a murit din cauza carentei de vitamine A si B12. In plus parintii nu tratat o bronsita cu foi de varza in loc sa duca copilul la doctor. Plus ca scazuse in greutate. Nu mi se pare corect sa se spuna ca fetita a murit din cauza ca a fost alaptata exclusiv pana la 11 luni. Aici trebuie nuantat putin. Eu am alaptat tot cam asa un copil pana pe la 11 luni, un an, aproape exclusiv, sa zicem 99%, nu vroia nimic altceva. Si a avut la un an 10 kilograme, dar vezi, eu mancam normal si laptele era suficient. Copilul a murit din cauza unor parinti inconstienti, care nu au fost in stare sa actioneze corect si din timp, laptele unei mame vegane nu e suficient pentru un bebelus, laptele unei mame care se hraneste normal, da.

    • Rox says:

      Cristina, da, ai dreptate, nu am dat mai multe detalii despre cazul de vegani. Apropo, eu încă nu sunt lămurită cu diferențele dintre vegani și vegetarieni, dar mă voi documenta să nu mă mai fac de bășcălie :). Ideea articolului nu era despre acest caz în particular, pentru că l-aș fi lungit mult prea mult și aș fi riscat să plictisesc la marele greu. Link-ul era acolo pentru cine era interesat să afle mai multe. Drept dovadă că tu te-ai informat. Nu condamn alăptarea la sân exclusivă nici până la 2 ani, de exemplu. Dar niște analize copilului îi faci, nu? La un control periodic la pediatru TREBUIE să mergi să-i verifici starea de sănătate. Îmi cer scuze dacă s-a înțeles că aș fi “zugrăvit” ca insuficient alăptatul exclusiv.

      • nusch says:

        Vegetarienii sunt cei care nu accepta carnea in dieta, insa accepta alte produse de origine animala – lapte, oua etc. Veganii exclud orice produs de origine animala, unii chiar si mierea, pe diferite considerente – in articol, chiar, am vazut ca tipa a devenit vegana militanta dupa ce a vazut un documentar despre abatoare.
        Eu insami sunt ingrijorata pentru fetita mea de 8 luni, care cu greu se lasa convinsa sa incerce si alte alimente in afara de lapte si nici din asta nu prea mananca, insa nici pe departe sa fie apatica si, desi are un frate de 4 ani, pana la varsta asta, n-a avut nimic, nici raceala.
        Eu lupt din greu cu toate tentatiile astea, ma straduiesc atat cat pot sa nu ii cumpar prostii, sa ii dau sa manance cat mai controlat – stam la curte si, in premiera, o sa cresc niste pui de curca pentru ei (:D) -, insa ma omoara si ma infurie cei din jur, cum spune si Mihai, mai sus. Din reflexul de a nu veni “cu mana goala” la copil, ii aduc ba un ou Kinder, ba o acadea, de mi se ridica parul in cap!

  3. bucur says:

    Cu scuzele de rigoare… ma bag si eu in discutie.
    Am si eu o oaresce experienta si trebuie sa spun ca parerea mea este ca obezitatea vine pe fondul unor probleme mult mai complexe ce nu tine neaparat de modul de ingrijire a parintilor pentru copii. Mancarea ne este schimbata tuturor, cu totii avem surplusuri si chiar unele foarte toxice. Mi-este rusine sa spun dar o ciorba de gaina de la mamaia din curte era mult mai sanatoasa decat o ciorba de pui din zilele noastre. Culoarea galbena a acelei ciorbe facea sa fuga orice raceala pe cand alimentele din ziua de azi cu greu mai pot face asta. Ajungi acasa cu un pui, il desfaci din punga si te izbeste mirosul de farmacie. Carnea de porc pe gratar, intai arunca toata apa din ea si apoi se face scandura cu un volum la cel putin jumatate decat initial. Si pentru a nu vorbi de carnuri, iata oualele… produse de gaini stresate ce stau pe rafturi doar cu cifra trei pentru simplul motiv ca orice alta cifra se afla pe rafturi ale tarilor mai bine dezvoltate. Iodul este adaugat in exces in toate mancarurile .. iata o legatura – iod – tiroida … :(
    Bunicii mei faceau ceaiuri care te puneau pe picioare. Tatal meu facea ceai de roscove cand ma stricam la stomac si eram “bun de lucru” imediat … acum parintii sunt invatati sa faca vaccinuri, sa aduca un aport de microorganisme nefiresti unui organism sanatos sau in curs de dezvoltare, sunt invatati sa dea pastile (daca as mentiona ce minuni a putut sa-mi puna pediatrul pe reteta … )
    Eu am invatat sa culeg… si sunt mai de “rit vechi” insa sunt constient ca oamenii astia mici de langa noi, nu vor avea aceleasi organisme pentru ca nu suntem crescuti in acelasi mediu.
    Unii ii spun progres, altii un regres foarte puternic, unii spun ca suntem otraviti de cei ce ne conduc, altii ca ni se pare… trebuie doar sa incercam sa stam pe mijloc, cu mintea limpede pentru ca este posibil ca ambele parti sa aibe dreptate: http://blogdebucur.xenno.info/2013/06/10/pentru-sanatatea-dumneavoastra/

    Am avut o experienta la o zi de nastere intre pici. Meniul a fost unul de la MC si … toata lumea a ramas surprinsa (vorbesc de parintii prezenti) ca ai nostri au scos jucaria si …. nu s-au atins de mancare. Asta cu toate ca au alergat alaturi de ceilalti copii, si ceilalti copii mancau toate cele…
    Noi, eu si sotia, am fost ciudatii acelei petreceri.
    Asa ca … eu cred ca este sociala, nu particulara.
    Si ipocrizia vine atunci cand copilul termina meniul si se apuca sa se jace… cade in praf si imediat vine mamica si il sterge pe manute … ca sa nu ia toti microbii …

  4. Rox says:

    îți dau dreptate din toată inima. Tot ce ai scris este adevărat. Însă asta este o altă poveste, cu aditivii alimentari și manipularea alimentației. Dar ăsta este un motiv în plus să fii mai atent cu alimentația copilului. Există variante eco, pe care lumea le ocolește “pentru că e prea departe ferma” sau pentru că sunt mai scumpe, și multe alte scuze. Dar dacă insiști să găsești alternative sănătoase, le vei găsi. Iar cu cât sunt mai mulți cei care le caută, cu atât va crește piața alimentelor eco. Sigur, nu poți crede “pe cuvânt” toți producătorii care jură cu mâna pe inimă că nu au pus îngrășăminte chimice la roșii, însă te poți interesa, orienta, cere recomandări de la prieteni.
    Dar nici să-ți pui mâinile pe piept dându-te bătut și neajutorat nu este o soluție.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>