Ganduri din turnul de fildes vienez

povesti vienezeÎn seara lansării 30rocks am asistat amuzată la dialogul pe care Bogdana l-a purtat pe Facebook cu un tânăr destul de vehement, intrigat de ideea că oamenii trecuţi de 30 de ani îşi afirmă cu atâta putere vârsta şi avantajele ei. Ţin minte că am zâmbit cu îngăduinţă la citirea rândurilor scrise de el, pentru că nu-s chiar aşa departe anii când şi mie mi se păreau bătrâni chiar şi cei care aveau doar vreo patru ani mai mult ca mine. Pragul de 30 mi se părea întâi foarte departe şi nici nu cred că l-am conştientizat până pe la vreo 28 de ani. Conştientizarea lui a însemnat însă angoasă, am avut senzaţia că va urma să trec un prag important, ce avea sa mă poarte oarecum de partea cealaltă a unei baricade sociale, dar şi emoţionale, care nu îmi promitea nimic bun.

E drept ca tot citeam diverse articole în reviste de sociologie şi economie care anunţau apocaliptic faptul ca piaţa muncii tinde să se limiteze pentru femeile de peste 30 de ani, că dacă vrei să te realizezi, trebuie să te realizezi înainte de fatidica vârstă. N-aş putea spune acum dacă asta era o modă printre jurnalişti la vremea respectivă, sau dacă pur şi simplu citeam eu ce nu trebuia.

Din fericire, realitatea, aşa cum ştiu toţi cei care au trecut de 30 de ani, este una total diferită. Să treci peste pragul lui 30 nu e dureros, nu-ţi aduce riduri în plus şi nici nu-ţi taie din salariu, ba din contră. Deja pe la 31 de ani îţi dai seama că ai mult mai mult curaj ca înainte, pe care, în plus, îl poţi susţine cu argumente bine fondate şi cu experienţa acumulată. Din punctul de vedere al experienţei strict feminine, pot spune că abia după 30 de ani am început să mă apreciez, înţeleg şi admir cu adevărat. Nu m-am mai îndoit de alegerile mele, fie ele de modă sau de altă natură, am devenit mai îndrăzneaţă. Nu m-am mai speriat de claia rebelă de păr afişată dimineaţa sau de lipsa machiajului. Toate astea nu pentru ca am devenit delăsătoare, ci pentru ca am început cu adevărat să îmi iubesc părul, trupul, chipul. Minunat momentul când am început să mă văd pe mine cea frumoasă, în loc să mai stau cu ceasurile în oglindă tot căutându-mi imperfecţiuni.

Aşa că, dragilor, ca să îi dau şi eu un răspuns tânărului nemulţumit de continua afirmare a faptului ca… 30 rocks, îi şi vă spun că eu una o fac pentru că sunt încă uimită ce judecăţi de valoare greşite emiteam din turnul de fildeş al tinereţii mele, fără să ştiu ce gust are libertatea pe care ţi-o aduce vârsta de 30 de ani, şi toate cele care vin după ea.

Cu drag, a voastra Lara

Lara scrie povesti vieneze, de unde altundeva, decat din Viena. Schimbare de tara, facuta, dupa cum deja ati ghicit, la 30+. Mi-a promis ca o sa scrie si despre asta, candva, pentru noi :)

This entry was posted in GUEST POSTS and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>