Sa recapitulam

Blog de femei la 30 de ani? WTF? Sunt in plin midlife crisis? Sunt unhappy? Ce vor ele de fapt cu blogul asta? Sa ne arate ceva ce noi nu stim? Ca realitatea este alta decat o stim noi?

Astea au fost cateva dintre reactii. In afara de cele pozitive, care ne-au bucurat enorm. Si acestea ne-au bucurat, intr-un fel. Pe mine cel putin. Ca inseamna, ca orice ar fi, nu am trecut indiferente.

Da, o sa fie un blog feminin. Well, amandoua suntem femei… Figure that. Midlife crisis? O fi fost, n-o fi fost, nici nu conteaza.

Ideea e ca nu avem nimic de demonstrat, in afara faptului ca viata nu se termina nici la 30 de ani si cu atat mai putin dupa ce faci 3 copii. Esti acelasi om, poate un pic mai ocupat (poate un pic mai mult chiar) care in continuare duce o viata activa, merge la cafenele, teatre, filme, evenimente, concerte si petreceri, isi bea cafeaua dimineata (si by God, uneori dupa nopti albite de masele in eruptie, chiar am nevoie de ea ca de aer!), fumeaza tigara. Acelasi om, cu aceleasi nevoi, sexuale, de afectiune, autodezvoltare, primare sau mai putin primare.

De ce cred ca e nevoie de un blog pentru toate astea, aparent niste banalitati? In primul rand pentru ca societatea noastra are un mega talent in a trimite undeva intr-un colt femeile. Mai ales cele “trecute”. Sau alea care au nascut. Nu e victimizare, e o realitate, o constatare. Simtita de multe ori pe pielea mea. Departe de mine gandul de a poza in feminista. Nu prea sunt. Sunt femeia care isi stie locul, nu ma arunc sa car zece pungi daca am langa mine un barbat, imi place sa imi fie uneori deschisa portiera la masina, si asta fara sa fac totusi pe mironosita care asteapta sa fie salvata de un cavaler pe un cal alb.┬áNu o sa lesin de indignare daca aud vorbindu-se murdar langa mine, dar nici nu il voi respecta pe individ pentru asta.

Ce o sa fac insa, la fel cum in ultimii patru ani, am oferit informatii prin prisma experientelor mele de mama, imi voi oferi experientele mele ca femeie ajunsa la 35 de ani, mama de 3 copii, in poate cea mai frumoasa perioada traita pana acum.

Si nuuuu, nu o sa fie all hearts and daisies. Nu romantisme ieftine, nu siropele. Remember, am 35 de ani, nu 20. O sa fie viata, fun, experiente altfel, pentru barbati si femei, de la imbracaminte la locuri de mers, tari, muzee de vizitat, locuri de vazut si lucruri de facut at least once in a lifetime. Voi vorbi despre partea frumoasa a vietii. Este nevoie. Prea suntem mereu incrancenati, pe fuga, nu avem rabdare si timp. O sa va invat cum sa “stop for a moment and smell the fucking roses”.

Vor mai fi uneori niste situatii mai greu de digerat (ca asa-s eu, mai incomoda de felul meu). O sa aveti parte de lectii, din care puteti invata sau nu ceva. Mai light sau mai hardcore. Femei si barbati deopotriva. Ce, v-ar strica sa va spun unde gasiti cel mai fain instructor de snowboard, daca va vine sa va dati cu placa in mod profi (ca si asta vine cu intelepciunea varstei :) )? Sau v-ar strica sa stiti unde gasiti cel mai tare tatuator din Bucuresti? Sau poate sa va dau niste ponturi despre niste jocuri (nu spun care, tin secret :P)? Domnilor, sunteti pe receptie (doamnelor, pe voi nici nu va mai intreb, ca deja stiu ca sunteti cu urechile ciulite).

Si dincolo de toate astea, stati cu ochii pe Andreea. Stiu ce vorbesc.

 

 

 

 

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Pe aceeasi tema

    • Nu exista posturi similare

    Comments

    1. Dan says:

      Suna promitator, abia astept continuarea.
      Multa bafta, doamnelor!

    2. Sofia says:

      Este un concept frumos, un concept in care puneti suflet, iar eu abia astept sa citesc.
      Ma simt bine la 30+, azi ma simt in forma de zile mari, mai ales dupa reducerile de 50% de la Desigual.

    Leave a Comment

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>