Snowboarder by chance, rider by addiction

snowboard

Pana la 27 de ani singura mea tentativa de a imi pune schiuri in picioare esuase in mod lamentabil. Aveam vreo 7-8 ani, cand ai mei s-au decis intr-o iarna la Poiana sa ma initieze in tainele ski-ului, zi de care imi amintesc si acum, printre franturi, deoarece s-a terminat in mod norocos intr-o gramada mare de zapada, pentru care sunt extrem de recunoscatoare, deoarece la un metru in spatele gramezii era peretele cabanei. Evident ca a doua zi nu am mai vrut sa aud de skiuri, partie sau zapada, si m-am ferit inca aproape 20 de ani dupa.

Pana intr-o iarna, cand goana mea de la vremea respectiva dupa “nou si cool” a invins teama (nu de tot, ca pe schiuri nici pana in ziua de azi nu m-am urcat) si mi-am inchiriat o placa si bootsi. Si am descoperit niste senzatii de nedescris. A fost dragoste la prima coborare, si asa a ramas, chiar daca am apucat sa fac asta doar pe apucate, anii urmatori fiind mai preocupata cu purtatul copiilor in burta decat cu activitatile sportive.

Greseala mea majora (si aici se vad avantajele trecerii la 30+, in sensul ca iti mai vine mintea la cap in anumite situatii) a fost ca nu am avut rabdare la momentul respectiv sa ma tin de lectii. Am avut un pusti “instructor”, agatat pe partie la Clabucet, care m-a invatat basicul (un basic foarte basic ). Dupa care m-am avantat pe partie, crezand ca le stiu pe toate. Well, nu a fost chiar asa, si desi pot spune ca am coborat pe toate partiile posibile, de la rosii la negre, care mi-au iesit in cale, nu am facut-o in mod corect, si mi-a luat mult din placere, chiar daca eu nu eram constienta de asta.

Anii au trecut, m-am oprit din facut copii, si cum am prins prima ocazie de a fugi de acasa pe partie, primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi caut un instructor. Lucky day, caci soarta mi l-a scos in cale pe Andrei Subran, la recomandarea unui alt instructor (al fiicei mele, dar despre asta o sa vorbesc alta data) despre care nu pot spune decat ca este un fantastic trainer. Explica, si o face logic, cu calm, e fain, glumet si ai rezultate imediate. Iar diferentele s-au simtit de la prima lectie. Am aflat in trei zile despre snowboard, tehnici, echipament, tips and tricks, cate nu am aflat in peste sase ani de zile de bantuit partii si/sau site-uri. Si astept doar ocazia sa mai ajung si sezonul asta la Sinaia sa imi continui lectiile, sperand doar ca nu il prind pe Andrei in plin sezon competitional.

Deci, un prim sfat pe care vi-l dau este: daca vreti sa va apucati de sportul acesta (sau de schi, nah, ca sa nu ma acuzati ca fac discriminari) musai, dar musai, sa va luati instructor. Este de 1000 de ori mai usor sa invatati din prima miscarile corecte, decat sa le invatati corect dupa ce in cap si in reflexe v-au intrat  miscarile gresite. Deci instructor. Pe care il puteti gasi aici: Sinaia-Ski. E si Andrei trecut acolo. Sau aici.

Aici aveti ceva info despre starea partiilor din Sinaia (after all e cea mai aproape de noi, bucurestenii). Si aici, despre toate partiile din Romania, cu date actualizate zilnic.

Ceva informatii interesante, de citit inainte sa ajungeti pe partie, aveti aici: Extreme Addict.

Aici aveti un mic dictionar de termeni. Interesant, cititi-l.

Pentru gadget addicted, exista si niste aplicatii cu lectii de snowboarding din care la o prima privire mie mi-a placut asta. Dap, costa doi dolari, este marisoara (1/2 Gb), dar nu cred ca va strica sa aruncati un ochi. Mai ales ca au secvente foto, filme redate cu incetinitorul and so on.

Ca ultima recomandare, dupa ce invatati, fugiti cat puteti de repede, direct in Austria. Sau Bulgaria. Sau Italia. Pe partii adevarate. Aici va veti impiedica zilnic de cate o meteahna romaneasca (nu merge telescaunul X, pietre pe partie, poate si un brad cazut, tot ceea ce va trece sau nu prin cap).

Pentru fashioniste, o mica lista de magazine unde sigur veti gasi ceva sa va placa. Desi, always keep in mind, la snowboard puneti mereu calitatea si eficienta in fata “look-ului”: Funride, Boarders, Wintermag, Snowboard1.

Si cand o sa fiu mare, o sa imi iau placa asta.

cross

Ride free!

 

 

Sursa foto

This entry was posted in EDITORIAL, NE PLACE, RECOMANDAM and tagged , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Snowboarder by chance, rider by addiction

  1. Doina says:

    Bogdana felicitari! Sunt in drum spre munca si intamplator am dat de acest articol, recunosc ca mi-a facut ziua:). Oare de ce istoria de mai sus imi suna atat de cunoscuta:)?…am fost in aceeasi situatie si am luat partii la rand fara sa conteze cat de bine stiu sa ma dau sau daca acestea erau rosii/negre, insa…dupa ce am invatat sa ma dau corect, lumea a devenit alta:). Conteaza mult de cel care te invata, sa-ti inspira curaj&tehnici. Totul a inceput prin 2009 in a2a zi a anului…la Sinaia:). Ca instructor l-am avut pe Toma Mortila (Rider Toma), prietenul lui Andrei Subran. Ii cunosc personal, sunt 2 oameni deosebiti si foarte buni in ceea ce fac. Ii recomand cu mare drag celor care sunt la inceput de drum/vor sa se perfectioneze in snow:)! Mult succes in alegerea celui mai bun…ca sa devii si tu unul:) !

  2. Bogdana says:

    Da, il stiu pe Toma Mortila, dar nu il stiu personal, insa i-am tot citit blogul :) Iar Andrei rullz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>