Un film cu cantec

Despre Les Miserables s-a scris in ultima saptamana la greu prin blogosfera. Si pe buna dreptate, pentru ca e un film care nu te poate lasa indiferent. Poti sa il adori sau, dimpotriva.

les_mis_58_stdEu una nu sunt fana genului musical. Nu sunt si pace. Moulin Rouge nu l-am vazut nici pana in ziua de azi cap coada, si poate singurul musical la care as rezista cap-coada este Sunetul Muzicii. Asa ca m-am dus cu inima stransa, cat un purice, in questul meu personal de a vedea pana la seara Oscarurilor toate filmele nominalizate la categoria “Best Picture”, sa vad si Mizerabilii. Filmul mai avea o hiba, in ochii mei. Nu era facut de francezi. Si, excusez-moi, dar in capul meu Jean Valjean este intruchipat de Jean Gabin si atat. Jean Valjean este Jean Gabin. Si punct.

Optica mi s-a schimbat brusc, in momentul in care, asezata confortabil in fotoliul imens al salii VIP, a aparut chipul lui Hugh Jackman, transfigurat tot, jurand ca isi schimba viata si destinul.

Dupa cum spune si Andreea, interpretarea unui act artistic, de orice fel ar fi el, este subiectiva. Si daca pe ea filmul nu a convins-o, la mine lucrurile au stat total invers. Am trait la maxim totul. Singura care poate nu m-a convins a fost Cosette. Care mi s-a parut a fi prea diafana si prea putin conturata. In totala opozitie cu Eponine, care a fost spectaculoasa in interpretare.

Da, musicalurile nu sunt pentru oricine, si mai mult, trebuie sa ai o anumita stare de spirit

Nu stiu daca merita premiul pentru cel mai bun film, e treaba membrilor Academiei sa decida cine si cum, iar in acest an au o misiune dificila, pentru ca titlurile care sunt la bataie pentru acest premiu au un singur lucru in comun: sunt extrem de diferite. Si nu stiu care poate fi termenul de comparatie intre “Les Miserables”, “Django Unchained”, “Argo”, “Life of Pi”, “Zero Dark Thirty”, “Lincoln” sau “Silver Linings Playbook”. Tot ce pot sa spun este ca simt lipsa lui Cloud Atlas din aceasta lista. Si nu o inteleg.

PS: si pentru ca nu se putea sa rupem traditia “nervilor” la cinema, am avut parte de patru baietei, carora abia le iesisera tuleiele (maxim 14-15 ani) care s-au foit in permanenta, au vorbit, s-au inghiontit si s-au sms-uit si au stricat toata atmosfera. Intr-o sala in care mai eram noi, cei patru indivizi, inca un cuplu, si alte cinci persoane pe ultimul rand. La un spectacol la care biletul costa 64 RON.

Inca doua intamplari de genul acesta, si ne lecuim complet de mers la cinematograf.

Sursa foto 1

 

This entry was posted in MERGETI ACOLO, RECOMANDAM, REVIEWS and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>